Stă să plouă cu răvașe
În copilărie, cele trei lucruri cu care Eliana se juca erau: cioburile colorate provenind de la sticlele sparte din vechea cârciumă a străbunicului ei; fragmentele de cărămidă roșie de la zidul vechi al clădirii care fusese cârciuma, rămas încă în picioare, ca un dinte îngălbenit într-o gură aproape știrbă; și prăjiturelele cu răvaș pe care le cocea în fiecare duminică bunica ei. Bătrâna se numea Georgia și asta făcuse toată viața ei: mici prăjituri cu răvaș pe care le cocea în cuptorul din fundul curții, făcut din aceleași cărămizi din vechii pereți ai cârciumii tatălui ei, Gogu Pascu. Când Eliana se făcuse suficient de mare și deja nu se mai juca de-a căutătorii de comori în grădina din spatele casei, unde îngropa deseori cioburi albastre și verzi prin care îi plăcea să se uite la soare, învățase la școală să facă literele mari și mici de mână, dar și de tipar. Bunica o punea să scrie cu litere caligrafice mesajul din interiorul prăjiturelelor. Georgia își nota în fiecare diminea
