Creative flower

Povestea este simplă: o fată care îl căuta pe Johnny Depp [un fel de prinţ în viziunea ei] a ajuns să găsească ceea ce îşi dorea: o relaţie, un zid dărâmat, un arhitect nou alături de care să construiască noi experienţe şi o răţuşcă ce avea un nume pe care, până mai ieri, nu avea curaj să îl pronunţe.  Un element de pe rama foto pe care i-am dăruit-o „arhitectului” meu: rățușca Pe data de 17 noiembrie se împlinesc 10 luni de când studiez arhitectura relaţiilor alături de M. Scriam într-o postare de pe blog de acum câteva luni ( Instigare la cărămizi ) cum acest om nou din viaţa mea a început să dărâme, unul câte unul, nişte ziduri solide şi cum am găsit în el un "arhitect". Ştiu, sună un pic SF toată treaba. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când pronunţ, aud sau scriu cuvântul "arhitect", mă gândesc la conceptul prezentat în filmul "Inception". Doar că acum scriu despre un alt fel de arhitect, unul de care până de curând mă temeam: arhitectul care m-a

Te-ai jucat vreodată jocul " Saboteur "? Pentru cele care nu ştiu, "Saboteur" este un boardgame care are o regulă simplă: jucătorii intră în pielea unor pitici (cu diverse funcţii) şi trebuie să ajungă în posesia unei cantităţi de aur, într-o mină imaginară.      Sursa foto: MasterTux de la Pixabay Ei bine, eu îţi spun sigur că joci acest joc în fiecare zi, fără să îţi dai seama, chiar în relaţia ta. Da, ai citit bine: relaţia pe care o ai cu bărbatul iubit. Această relaţie o sabotezi fără să îţi dai seama. Deşi în jocul "Saboteur" de care am amintit mai sus, piticul-sabotor este cel care câştigă jocul dacă îi sabotează cum trebuie pe ceilalţi jucători (şi intră în posesia aurului găsit de pitici în mină), în viaţa reală tu eşti cea care pierde. Dacă eşti ca mine şi îţi place să cauţi nod în papură (a se citi în relaţie), cu siguranţă îţi place să te sabotezi singură. Nu voi da nume şi nici exemple, dar aş vrea să te fac să te gândeşti un pic mai b

Anul trecut, în sezonul toamnă-iarnă, îmi făceam cont pe un site de dating pentru a-mi găsi jumătatea. La rubrica "Descriere" nu am scris prea multe lucruri despre mine - poate şi pentru că nu ştiam cum aş putea să mă descriu pe o astfel de platformă. Aşa că am scris pur şi simplu: "În căutarea lui Johnny Depp...". Iar de aici au început aventurile mele în Wonderland.  Tabloul cu Edward Scissorhands, un cadou de preț Se pare că această frază mi-a purtat noroc, pentru că altfel nu îmi explic prin ce legătură karmică numele lui Johnny Depp a ajuns să îmi influenţeze viaţa amoroasă - până atunci inexistentă. Însă ideea postării mele de astăzi este una destul de precisă şi nu are legătură cu actorul din "Piraţii din Caraibe" (deşi toată lumea ştie că este preferatul meu). Articolul meu de opinie are legătură cu lecţiile de viaţă pe care mi le dă Universul acesta care "este mare, vast şi complicat şi ridicol, în care uneori, foarte rar, se întâmplă luc

Scriam într-o postare de pe blog de acum câteva luni că am nevoie de eroi ca de aer. Într-adevăr, reţeta vieţii mele include mulţi eroi, dar seara trecută, poate sub influenţa verii, mi-am dat seama că sunt genul de femeie care are nevoie - într-un mod sau altul - de cărămizi. De pildă, când eram copil, în grădina părinţilor mei se găseau o mulţime de cărămizi - rămăşiţele unei epoci demult apuse, care proveneau de la un han pe care îl deţinea străbunicul meu. Îmi plăcea să mă joc în acea grădină, dar mai ales îmi plăcea să mă joc cu resturi de cărămizi, acele bucăţi fărâmiţate şi fărâmicioase de cărămidă roşie. Mai mult, joaca mea cu cărămizile mergea mai departe, până în punctul în care produceam, prin frecarea de un perete, un praf de cărămizi cu care adoram să mă joc, ca un mic alchimist.    Ziduri și construcții din cărămizi Ei bine, seara trecută, nu ştiu cum se face că mi-am amintit de cărămizi şi de ideea de a construi ceva din ele - dacă ştii şi cum să o faci. Să luăm următoru