Creative flower

A trecut ceva timp de când nu am mai publicat ceva proaspăt pe blog, așa că am luat la răsfoit agenda cu spirală și am descoperit un exercițiu pe care mi l-a dat tot zâna mea cu stiloul veșnic plin de povești, Andra Samson , în octombrie, la atelierul online de scriere creativă de la Fundația Calea Victoriei.  Pun mai jos ceea ce a ieșit. Lectură plăcută!    Imagine de tookapic de la Pixabay Nu prea știam ce titlu să-i dau acestei scurte povestiri. Am rămas la cel de mai jos: În cloud Închid sertarul biroului lui Călin cu un zgomot dureros. Timpanele mele mă imploră să fiu mai miloasă data viitoare când decid să-mi bag nasul pe unde nu-mi fierbe oala. Când l-am împins, mi-am rupt o unghie fără să-mi dau seama. Îmi trag mâna de pe sertar, de parcă mânerul lui mă arde. Nu am niciun chef să dau ochii cu Călin. Îmi imaginez cum îi trag o mamă de bătaie cu o umbrelă roșie și grea pe care i-o rup pe spinarea lată. Parcă văd cu se deșiră țesătura și ies spițele metalice din ea. Călin ajun

La un atelier recent de scriere creativă (la Fundația Calea Victoriei ), am avut de făcut portretul unui personaj după o imagine la alegere. Povestea din spatele acestei fotografii, potrivit celui care a realizat-o, nu are nicio legătură cu un copil orfan, după cum puteți citi aici .   Iată povestea: Nu voi uita niciodată prima mea săptămână de grădiniță. Educatoarea ne-a întrebat pe fiecare câteva lucruri despre părinții noștri. Eu nu am vrut să-i răspund. Nu aveam ce să îi spun. Ea nu a insistat. Nu-i nimic, Maria, ne povestești în altă zi . M-a mângâiat pe buclele negre și răzvrătite, pe care bunica nu a reușit să mi le prindă în două codițe. Am aruncat toate „prinsurile de păr” pe care mi le cumpărase mama pe grămada cu bălegar din fundul curții. Am făcut asta repede, cât să nu mă vadă bunica, acum câteva zile. Eram cea mai mică din toată grupa asta de copii. Eram amestecați, din câte mi-am dat eu seama, că aveam colegi care la toamnă urmau să meargă la școală și se tot lăud