Despre mine, femeia din Naipu Treceți la conținutul principal

Cea mai recentă postare

Nu-mi place coliva

Praf pe uliță. Papucii mi se afundă în colb. E cald, e vară. Mamaia mă așteaptă în curte, pe patul de afară. Mă așez lângă ea, pe salteaua umplută cu paie. E tare. Vântul adie printre frunzele dudului, știu că mamaia a venit de la ai lu ’ Țânțaru, scoate din buzunarul șorțului de bucătărie câteva ciocolățele dreptunghiulare, ambalate individual. Întind palma și le primesc. Desfac prima ciocolățică, mi se topește pe limbă.  Unchiul Aurel iese pe prispă, îl gonește cu un zât! scurt pe motanul Vasile, cel tăiat pe burtă, pentru c-a fost prins într-un laț de un vecin. Dacă mai țin multă vreme ciocolatele în palmă, o să se topească. Sunt dulci, au gust de vacanță de vară și de rest dat de la magazin de tanti Carolina, nevasta lu ’ Țânțaru, patronul. Îmi simt cerul gurii plin de dulceață, iar mamaie mă răsfață, mă lasă chiar să-l mângâi pe motanul Vasile.  După o vreme, ea intră-n tindă și se întoarce cu încă două ciocolățele, le-a luat de pe coliva de pe masă, au același gust, șt...

Despre mine, femeia din Naipu

Îmi place cafeaua, ador pisicile ginger (portocalii) și am chiar doi motani, pe nume Loki și Thor, alintați Lokițu și Thoruțu. La bătrânețe cred că voi ajunge o „crazy cat lady” cu vreo 20 de pisici la curte - sper eu nu într-un apartament.



Îmi place rozul, îmi plac agendele noi și ador să rup paginile vechi din agendele pe care scriu chestii de serviciu. Nu în ultimul rând, îmi place să scriu, să descopăr puterea terapeutică a scrisului și a ceea ce înseamnă creative writing. Știu că mai am multe de învățat și de perfecționat atât la mine, ca persoană, cât și la stilul meu de scris, așa că vă rog să aveți răbdare cu mine voi, cei care citiți rândurile scrise în acest blog.


Comentarii

Postări populare