Creative flower

Un vers dintr-un cântec interpretat de Cleopatra Stratan ce mi-a venit în minte în această dimineață m-a pus pe gânduri: "Și cu ce viteză ar trebui să ne oprim?". Colega mea, Eugenia, a scris recent o știre despre sindromul femeii grăbite și mi-a servit mingea la fileu.  Fotografie cu niște nori care nu se grăbesc.   Eu știu deja că sunt prea grăbită, nu trebuie să îmi confirme vreun om de știință în halat alb și înconjurat de zeci de eprubete... E ca o dependență ce nu îmi dă pace nici măcar sâmbăta dimineața, când ar trebui să lenevesc în pat până la orele înaintate ale prânzului. Dar nu pot, recunosc!   Organismul meu tânjește după viteză, după ore scurse cu repeziciune, după secunde ce zboară ca vântul și ca gândul... Știu că e weekend și vreau să fac cât mai multe lucruri în două zile: să mă întâlnesc cu prietena mea cea mai bună la un "pahar" de vorbă, să le fac o vizită nepoțeilor mei, să văd un film în care joacă actorul meu preferat, să citesc o carte pe

M-am gândit să scriu acum ceva timp despre lecțiile de viață pe care le-am învățat de la nepoțeii mei, trei la număr. De șapte ani sunt mătușă cu normă întreagă (recunosc, uneori este normă "întreagă", alteori este doar part-time). Dar lăsând gluma la o parte, cei mici reprezintă pentru mine o sursă bogată de lecții de viață, deși vârstele lor, însumate, nu fac cât vârsta mea de acum. Una dintre cele mai importante lecții vine chiar de la nepoțica mea cea mare, de 7 ani și 3 luni. De ziua ei de naștere și-a dorit și a primit o păpușă-băiat, pe care a botezat-o Ken. Toată lumea știe cine este Ken, e iubitul păpușii Barbie, șaten, tras ca prin inel. Păpușa Ken, partenerul lui Barbie. Sursă imagine: Pixabay Dar Ken (cel pe care l-a primit nepoata mea) este din "noua generație" de păpuși masculine: are o tunsoare la modă, blugi skinny, pătrățele pe abdomen, o cămașă slim fit și sprâncene perfect pensate. Ce mai, e un păpușel ideal! Micuța mea nepoată al cărei