Creative flower

Filmele (fie că sunt bune sau proaste , premiate sau nu, europene ori hollywoodiene, apreciate sau nu de critici) fac parte din viața mea - iar acest lucru nu este un secret pentru cei care mă cunosc.  Nici nu știam ce înseamnă industria cinematografică și iată că , la 3-4 ani, îmi petreceam timpul într -o cabină de proiecție , unde vedeam cum lua naștere magia și cum era transpusă apoi pe marele ecran din micul cinematograf din satul meu natal.     Nu am avut poză cu statuetele „Oscar”   Așa că nu e de mirare că - 20 și ceva de ani mai târziu - am ajuns să fac un bilanț al vieții amoroase gândindu- mă la relații în termeni cinematografici, comparând bărbații și băieții cu intrigile din diverse lungmetraje care m-au impresionat la un moment dat.  Nu sunt critic de film și nici nu am studiat acest domeniu. Însă ca un simplu privitor care merge la cinematograf măcar o dată pe săptămână , pot spune cu mâna pe inimă că anumite pelicule mi

"Ce ar fi dacă ai putea îmbutelia un an al trecutului tău ? Care anume ar fi acesta? Care perioadă a anului? Cum ar mirosi ? Ce gust ar avea?" Cu aceste întrebări mă punea pe gânduri acum ceva timp coperta romanului "Vin de mure", scris de Joanne Harris.    Motanul Thor și un pahar cu vin roșu Așa temă de gândire nu am mai întâlnit de multă vreme. Îmi amintește de compunerile pe care le făceam în școala generală . Dar cumva romanul acesta a reușit să mă determine să încerc să mă descopăr pe mine și să sap adânc în sufletul meu - eu, femeia care iubește ca o vacă și care se mândrește cu asta , copila care îi oferă mită lui Moș Crăciun chiar în Ajun și tânăra care recunoaște ce lecții (nu) a învățat în 27 de ani de viață . Da , sunt o enigmă chiar și pentru mine , iar asta nu mai miră pe nimeni.   Însă trebuie să recunosc că Joanne Harris mi -a servit mingea la fileu. ( Sau ar fi mai bine să spun că