În 2014 ofeream mită lui Moș Crăciun

Zilele acestea, toată lumea vorbește în redacție despre cadouri, Crăciun și scrisorile pentru Moș Crăciun. Memoria nu prea mă ajută, așa că nu îmi amintesc când am scris ultima dată o scrisoare pentru Moșul. Dar asta chiar nu mai contează, pentru că astăzi mi-am propus să îi ofer mită. Iar scrisoarea mea pentru bătrânelul cu barbă albă începe exact cu acest titlu: mită pentru Moș Crăciun. 

Zaruri cu semnificație, în ideea de „mită pentru Moș Crăciun”

 

"Dragă Moș Crăciun, Nu am fost un copil prea bun. Încă de anul trecut am scris știri și articole despre tine pe un ton nu tocmai generos și te-am pus într-o lumină negativă: te-am acuzat că ai vicii, că îți place să bei și să fumezi și că ești afemeiat. Am încetat de mult să (mai) cred în tine, dar nu este vina ta. Poate...

 Ideea este că nu îmi place să pun baza într-o entitate pe care nu o cunosc și care m-a dezamăgit în trecutul mai mult sau mai puțin apropiat. Nu îți voi scoate ochii pentru toate acele daruri pe care nu mi le-ai adus... 

Dar acum vreau să schimb abordarea. Întocmai cum am învățat în anul I la Facultatea de Jurnalism, o știre poate avea mai multe unghiuri de abordare. Ei, bine, eu vreau să îți scriu această scrisoare într-o abordare cu totul și cu totul diferită de cea pe care o au scrisorile pe care le primești de obicei de la copii sau adulți. 

Eu nu îți compun acum o listă de obiecte (parfumuri, pantofi, cosmetice sau haine) pe care mi le doresc de la tine. Nu am nevoie de toate acestea. Eu mi-am propus să iți ofer mită, în speranța că poate așa îmi aduci ceea ce îmi doresc pentru anul 2015. Și sper că în sacul tău vor încăpea dorințele mele, așa cum sunt ele formulate mai jos. 

Nu știu cum să încep. Poate că m-a inspirat puștiul Kevin McCallister din filmul "Singur acasă", care își dorea să-și primească înapoi familia, în locul tuturor cadourilor de Crăciun... Sau poate de asta aveam nevoie ca să mi se aprindă un beculeț undeva acolo, în mintea mea - aveam nevoie de un film precum "Home Alone".

 Poate cuvântul "mită" pe care îl folosesc te sperie. Nu trebuie să bați în retragere, pentru că nu îți voi da bani. Oricum nu ai avea ce să faci cu ei. În schimb, îți ofer câteva lucruri care pentru mine sunt neprețuite, în schimbul altor lucruri pe care chiar mi le doresc în anul 2015. Ești Moș Crăciun, așa că știu că ai cel puțin 2014 ași în mânecile tale pufoase, pe care doamna Crăciun ți le calcă perfect, cu un fier de călcat cu aburi. 

Voi deschide lista mea de "mită" cu următoarea ofertă: Îți dau mită 14 DVD-uri originale ce conțin unele dintre cele mai bune filme ale lui Johnny Depp (actorul meu preferat - deși cred că nu mai are rost să menționez asta), pe care le-am adunat în ultimii ani. Ce vreau în schimbul acestor DVD-uri la care țin foarte mult? 

Un mic serviciu: să mă ajuți ca în 2015 să nu mai pun piciorul în vreun spital sau salon de spital - atât din București, cât și din tara, cu scopul de a-mi vizita tatăl bolnav. Ți se pare puțin? Voi plusa cu 14 titluri de romane semnate de scriitoarea mea preferată, Rosamunde Pilcher (ale cărei opere le citesc încă din anii de liceu), dacă în sacul tău de cadouri strecori o doză bună de sănătate pentru părinții mei, pe care mi-aș dori să NU îi mai văd în decorul unui spital sau salon de spital! Să fie sănătoși ca să nu aibă nevoie de îngrijiri medicale în anul care vine!

Ridic miza și îți cedez tot sub formă de mită trei dintre cele mai prețioase postere de film pe care le am pe pereții camerei mele (un afiș de la filmul Transcendence cu Johnny Depp, unul de la filmul Iron Man 3 cu Robert Downey Jr. și un afiș de la filmul Sin City 3 - cu o distribuție de excepție). Ce vreau în schimbul posterelor? E simplu: ai mei părinți să nu mai aibă nevoie de RMN-uri și analize medicale de toate felurile, să fie feriți de boli și de alte afecțiuni grave. 

Nu știu cum să îți explic, dar cred că vezi și tu direcția spre care insist. Nu vreau să mai aud pașii doctorilor și ai asistentelor pe holurile spitalelor, nu vreau să mai văd perfuzii, branule, ace, bandaje, cicatrici. Nu vreau să mă mai uit la ceas așteptând să iasă chirurgul din operație. Nu vreau să mai aud în 2015 cuvinte precum donator, donare de sânge, grupă sanguină, terapie intensivă, tumoră, oncolog, malignă, chimioterapie, rețetă și multe altele de acest gen. 

Tot ți se pare puțin ce îți ofer? Nu-i nimic, mai am și alte lucruri pe care să ți le ofer ca „mită”. Am câteva CD-uri cu muzică bună, ideale pentru serile călduroase de vară în care tu, Moș Crăciun, te plictisești. Sper că vocea lui Duffy, a băieților din trupa KUMM și vocea lui James Blunt (dar și alte câteva zeci de CD-uri muzicale) să te facă să accepți mita mea, în schimbul unui lucru și mai simplu: fratele și sora mea să fie feriți de vocea unui anestezist sau vocea unui profesor doctor care le explică riscurile operației unui pacient care, după caz, poate fi propriul tată sau propriul copil.  

Mai am mită de oferit, nu voi pune punct aici. Dacă cele 14 DVD-uri cu filmele lui Johnny Depp nu te-au convins, iată că spun acum "ALL-In", ca la poker. Adică pun la bătaie toate DVD-urile mele cu filme pe care le-am așezat frumos în bibliotecă, pentru ca Moș Crăciun să le poată vedea: în total, 58 de DVD-uri (cu tot cu cele 14 menționate mai sus). 

Moșule, sunt 58 de titluri de filme, atât românești, cât și străine, nu numai de la Hollywood, ci și filme europene, printre care și unele românești. Tot ce vreau este ca familia mea să nu mai treacă prin experiență dură din vara anului 2014 și noi, membrii ei, să ajungem să fim uniți de evenimente frumoase, mai vesele, pozitive - gen nunți, botezuri, cumetrii (cum zic românii).

Poate că 58 de filme nu înseamnă mult, dar gândește-te că eu îți cer în schimb un singur film, cel al familiei mele, așa cum este el (mai mult cu bune și dacă ai putea, las-o mai moale cu cele rele). Dar vreau să fie un film realist, nu o dramă precum "The Fault in Our Stars". 

Nu vreau horror (știi că sunt fricoasa) și nici thriller. Vreau un film românesc frumos, amuzant și numai bun de ridicat moralul celor care se uita la el, la "Familia Ionescu". Un film care are toți actorii distribuiți în rolurile principale, toți actorii într-o formă excepțională, iar acești actori să funcționeze la capacitate maximă. Nu te gândi că îmi doresc cascadori și nici cascadorii - departe de mine acest gând.  

Și nu vreau nici aventură și nici alergătură - reține: nu mai vreau să îmi dau sufletul urcând și coborând pe scările unui spital bucureștean cu lifturi mereu pline de oameni. Și nu vreau un film inspirat din seriale precum "House M.D.", "ER" sau "Grey's Anatomy". Sper că ai înțeles ce vreau să spun din toată scrisoarea mea kilometrică.  

Dacă nici aceste DVD-uri nu te-au convins, plusez acum și îți ofer toate cărțile mele din bibliotecă și toate afișele de film care îmi împodobesc camera în care îmi fac tot felul de scenarii. Afișele sunt 11 în total și au fost alese de mine "pe sprânceană". Cărțile sunt multe (am zeci de cărți în București și sute de cărți la țară) și sunt titluri foarte bune. Îți spun doar că sunt romane esențiale, pe care trebuie să le citești într-o viață. Iar tu, Moș Crăciun, ai timp suficient să le citești! 

Iar dacă "scenariul" pe care ți-l cer pentru 2015 ți se pare prea scump pentru a fi scris și transpus într-un "film" al Ioneștilor, dacă încă stai pe gânduri pentru a alege un producător pentru acest proiect, afla că aș mai avea și alte lucruri pe care să ți le ofer ca mită. 

De exemplu, toată colecția mea de ziare Adevărul de Seară, care se află acasă, la țară; ziare pe care le-am adunat în aproape 11 luni de activitate, zi de zi. Sunt extrem de valoroase pentru mine, mai ales că la acest cotidian local mi-am câștigat primii bani lucrând în presă.  

Dacă vrei ceva tangibil pe post de mită (nu sunt oarbă, știu că trăim într-o lume materialistă - vorba cântecului "Material Girl"), nu am ce să îți ofer. Afla că nu am mașină și nu am apartament. Nu am cont într-o bancă elvețiană, nu am tablouri de Grigorescu, nu am casă cu etaj pe strada Zambaccian, iar pe mătușa mea nu au botezat-o rudele "Tamara". 

Am un tatuaj de care sunt foarte mândră și pe care nu ți-l pot oferi ca mită. Deși, dacă aș putea, ți l-aș oferi cu sufletul deschis, chiar dacă este cel mai neprețuit lucru pe care îl am în prezent. 

Dar am o familie extraordinară, pe care aș vrea să o păstrez intactă, cât mai mult timp posibil. O familie care mi-a fost alaturi atât la bine, cât și la rău. Iar dacă tu poți să accepți mita mea și să îmi oferi în schimb toate acele lucruri pe care ți le-am cerut, aș fi cea mai fericită fată din lume. Florentina, copilul care (nu) a învățat 27 de lecții în 27 de ani." 

Postare apărută inițial pe blogul meu de pe secțiunea de bloguri a site-ului feminis.ro.