Vin de Florentina

"Ce ar fi dacă ai putea îmbutelia un an al trecutului tău? Care anume ar fi acesta? Care perioadă a anului? Cum ar mirosi? Ce gust ar avea?" Cu aceste întrebări mă punea pe gânduri acum ceva timp coperta romanului "Vin de mure", scris de Joanne Harris. 

 

Motanul Thor și un pahar cu vin roșu

Așa temă de gândire nu am mai întâlnit de multă vreme. Îmi amintește de compunerile pe care le făceam în școala generală. Dar cumva romanul acesta a reușit să mă determine să încerc să mă descopăr pe mine și să sap adânc în sufletul meu - eu, femeia care iubește ca o vacă și care se mândrește cu asta, copila care îi oferă mită lui Moș Crăciun chiar în Ajun și tânăra care recunoaște ce lecții (nu) a învățat în 27 de ani de viață. Da, sunt o enigmă chiar și pentru mine, iar asta nu mai miră pe nimeni.  

Însă trebuie să recunosc că Joanne Harris mi-a servit mingea la fileu. (Sau ar fi mai bine să spun că mi-a servit mingea într-un pahar cu vin roșu.) Eu de ce nu m-am gândit la asta până acum? Cum ar fi dacă aș putea să îmbuteliez un an din viața mea? Și dacă aș putea să fac asta, ca printr-o minune, ce an aș alege pentru acest vin? Și ce gust ar avea vinul meu, vinul care ar conține toate trăirile mele din acele 365 de zile prinse în acea sticlă magică și acoperită cu o etichetă pe care ar scrie simplu "Vin de Florentina"? 

Poate răspunsul inițial ar fi fost chiar anul nașterii mele. Poate un critic rafinat și cu un nas priceput în degustarea vinului ar fi gustat din recolta 1987 (din strugurii culeși din vița de vie care a rodit în curtea mea de la țară) și ar fi descris acest prim Vin de Florentina ca fiind "Ușor înțepător, cam timid la început, la fel de aromat ca o gutuie coaptă și deloc zemoasă pe care o mănânci într-o zi de toamnă târzie, cu soare timid. Iar dacă nu îl bei corect, ajunge să îți stea în gât".

Dacă ar fi cu adevărat generos, degustătorul de vin care s-ar încumeta să soarbă din această sticlă ar mai adăuga câteva trăsături ale Vinului de Florentina din 1987: "Un vin naiv, la început de drum, care înaintează cu pași mici către un gust superior. Dar să nu uităm că este un vin profan, care va trebui să sufere multe transformări până când va ajunge la maturitate". 

Dar nu am ales anul nașterii mele. Ar fi fost prea... "previzibil", ca să citez o cunoștință din cercul meu de prieteni.  

Aș putea îmbutelia anul 2013 - un an teribil și oribil, în care pot să zic că am învățat cu adevărat ceva despre mine. Un degustător iscusit de vin ar descrie recolta din 2013 a Vinului de Florentina ca fiind "O acritură în adevăratul sens al vinului. O recoltă de struguri culeasă mult prea devreme, de parcă cel care a cules boabele de struguri ar fi fost orb și ar fi trăit într-o bulă de sticlă, izolat complet de restul lumii". 

Bineînțeles, degustătorul meu de vin nu s-ar opri aici și ar continua cu o descriere de tipul: "Se vede că în cei 26 de ani, strugurii nu au dobândit încă acea valoare demnă de un vin care se vrea a fi cu pretenții. Este un vin recomandat curajoșilor, temerarilor, care ar fi pregătiți să ia viața în piept după ce au petrecut 7 ani (și jumătate) într-un Tibet cu solul arid, în care nu a crescut nimic. Un vin al supraviețuitorilor, doar pentru bolta palatină pregătită să guste ceva unic". 

Dar iată că nu am ales nici anul 2013. Recunosc, nu este un an de care aș vrea să îmi amintesc. Așa că mai bine sar peste el și încerc să îi dau o șansă lui 2014. 

Pun în balanță tot ce am trăit în urmă cu un an și fără să îmi dau seama, îmi răsună în minte proverbul "Cele bune să se-adune, cele rele să se spele". Cu siguranță în 2014 am avut parte și de bune, și de rele. Dar oare ar merita anul acesta să fie îmbuteliat și pus la păstrare pe raftul amintirilor mele? Să vedem ce ar spune degustătorul de vin în acest caz, despre recolta din 2014: 

"Un Vin de Florentina ceva mai matur, în care se simte un iz de strugure experimentat, tăvălit, epuizat și stors din toate încheieturile și pe toate planurile - amoros, profesional, familial. Însă, cu toate acestea, în Vinul de Florentina din 2014 se amestecă trei arome distincte, care se completează frumos în această licoare bine echilibrată: dulce - la fel ca primul sărut cu un bărbat într-o zi toridă de vară, pe malul unui lac superb; amar precum incertitudinile și frustrările adunate într-un subsol al unui hotel în care foarte rar pătrunde o rază de soare; și sărat - la fel ca lacrimile care curg din ochii unei fiice care știe că nu mai trebuie să se abțină să plângă pe holul unui spital, odată ce a ajuns acasă și este singură". 

Nu, acum știu cu siguranță că nu aș alege să îmbuteliez anul 2014. Pentru că se anunță de pe acum că 2015 va fi un an bun, cu o recoltă bogată - sper eu - pe toate planurile. Așa că aștept cu nerăbdare toamna, când se numără bobocii și se culeg strugurii pentru un nou vin de Florentina.  

Răspunde-mi sincer, dacă ai putea îmbutelia un an al vieții tale, ce an ai alege pentru sticla ce îți va purta numele? 

Postare apărută inițial pe blogul meu de pe secțiunea de bloguri a site-ului feminis.ro.