Cine o aşteaptă pe fata care aşteaptă?

Nu ştiu dacă e neapărat un clişeu din filmele sau comediile romantice, însă ştiu că întotdeauna există un astfel de personaj feminin naiv - asta este cert - care stă şi aşteaptă (după) un prost, pentru ca el să fie pregătit să facă ceea ce se numeşte "următorul pas", fie că e vorba de căsătorie, mutat împreună, schimbat locul de muncă, făcut un copil ş.a.m.d.; aşteaptă ca el să vină acasă de la aşa-zisa muncă şi ea să fie toată "numai un zâmbet". 

 

Nu sunt pe marte, sunt în Vama Veche, așteptând valurile

 

O persoană dragă mie - nu îi voi menţiona numele - spunea că îi place să ştie că cineva (o "Ea") îl va aştepta acasă, după ce el vine de la serviciu, ca o soţie cuminte (dar asta nu înseamnă că îi este şi soţie!), cu o farfurie cu mâncare caldă (poate fi şi ciorbă). 

Tot pe principiul acesta, iar voi face o trimitere la serialul meu preferat, DW, în care există un astfel de personaj feminin care nu este neapărat naiv (totuşi, ea joacă în altă Ligă), dar care toată viaţa ei aşteaptă în grădina din spatele casei sale să sosească un bărbat cu două inimi mari (n.r. - un extraterestru care umblă hai-hui prin Universul ăsta mare, vast şi complicat) şi care speră ca el să o culeagă de acolo, să o invite în nava lui spaţială cu dispozitiv de camuflare şi astfel să fie alături de el în numeroase aventuri în timp şi spaţiu, pe diverse planete, până când Timpul îi va despărţi. 

Sună frumos în teorie, nu-i aşa, să existe cineva special care să fie dispus să te aştepte oricât ar fi nevoie? Dar, de fapt, pe fata care aşteaptă, cine o aşteaptă acasă? 

De ce trebuie să fie balanţa asta atât de dezaxată? De ce pe ea nu o aşteaptă nimeni acasă, cu o farfurie cu mâncare caldă şi cu o vorbă bună? Promisiunile de mai sus de ce nu se aplică şi în cazul ei? Cine spune că fata care aşteaptă trebuie să aştepte cuminte? Poate veţi spune că este decizia ei. Că ea hotărăşte cum şi cât şi în ce condiţii să aştepte. Este şi acesta un punct de vedere, recunosc.

 

Poate că sunt eu subiectivă şi poate că exagerez de dragul de a atrage cât mai multe cititoare pe blog. Sau poate că - la fel ca şi alte femei din lumea asta - m-am săturat să fiu eu fata care aşteaptă. 

Şi când spun "cine" o aşteaptă acasă, nu mă refer la mamă, tată, părinţi sau bunici în general, frate sau soră, şi nici la pisica adoptată care nu vede cu un ochi sau câinele care băleşte prin toată casa. Mă refer la acel SO - Significant other - aşa cum este numit partenerul de viaţă amoroasă şi lacrimogenă în articolele despre "Love&Sex" din presa feminină străină.

 

Ce fel de SO este dispus să o aştepte pe fata care aşteaptă? În orice caz, nu un SO întreg la minte. Pentru că, după mine, fata care aşteaptă este egală - ştiu, poate exagerez - cu un căţeluş care îşi aşteaptă seară de seară stăpânul acasă şi să îi dea "recompensa".

 

Şi chiar a fost o vreme când rolul de iubită-căţeluş mi s-a "potrivit" de minune. Pun între ghilimele pentru că, de fapt, a existat o nepotrivire de caracter în cele din urmă între actriţă şi rolul ei principal.

 

Nu poţi fi la nesfârşit iubita-căţeluş, fata care aşteaptă, femeia care spală, găteşte, calcă, face copii, îi creşte şi are grijă de un SO(ţ).

 

Ceea ce încerc să spun este că, din punctul meu de vedere, multe dintre noi au lipsit de la ora de "egalitate între SO(ţi)". Nu ştiu cât de egală se simte fata care aşteaptă cu al ei SO. Ca să fie egală cu el, ar trebui ca şi pe ea să o aştepte - măcar din când în când - cineva. 

 

Dar ce te faci când în 99% din timp tu eşti cea care aşteaptă? Aştepţi un SMS, un telefon, un semn, un mesaj pe Facebook, Messenger, WhatsApp, pe toate platformele, vrei să afli dacă e bine, dacă a mâncat, dacă se gândeşte la tine, dacă (mai) e supărat din cauza serviciului, dacă are timp să facă lucrurile lui preferate... Şi lista continuă la infinit.

 

Şi dintr-o dată, fata care aşteaptă nu mai e doar un rol, este fata care uită să se mai gândească la ea, este fata care cade prizonier într-un război dur, dar invizibil, al unei relaţii în care este de la sine înţeles că unul iubeşte mai mult, iar celălalt mai puţin. 

 

Iar îmi apare în minte o balanţă perfidă, pe care stau mâinile unei iubiri oarbe... Dar cam aşa este viaţa. Nu toate lucrurile din jurul nostru sunt neapărat drepte, juste. Nu toată lumea respectă ceea ce în fotbal este numit fairplay.

 

Nu m-am priceput niciodată la fotbal şi nici nu m-am străduit să îl înţeleg. Dar încerc totuşi să înţeleg de ce încă mai cred orbeşte în frica de a fi (deveni) fata care aşteaptă. 

 

Cât de multă răbdare poţi avea într-o relaţie? Dacă aş avea două inimi, întocmai ca extraterestrul meu preferat şi chipeş, poate lucrurile ar fi ceva mai simple.  Dar nu am două inimi. Şi chiar dacă aş avea două inimi, mi-ar trebui câteva sute de ani ca să le programez astfel încât să împac şi capra şi varza: o inimă care să îl iubească pe SO şi cealaltă pe fata care aşteaptă, cuminte, într-o colivie de aur pe care şi-a creat-o cu mâna ei. 

 

Poate par multe cuvinte dure, dar sper să recitesc peste ceva timp, (ani, poate?) acest text şi să îmi dau seama că am învăţat ceva. Poate nu ar mai trebui să îmi fie frică de fata care aşteaptă. În definitiv, ea este o fantomă a unui Crăciun trecut, când în viaţa ei exista un alt SO. 

 

Dar chiar dacă acel SO nu mai există acum, tiparul după care a fost creată fata care aşteaptă există încă, matriţa încă este caldă. La fel cum şi rănile ei sunt încă proaspete. Şi ce te faci cu o fată care aşteaptă, dar care nu mai vrea să aştepte? Cine le învaţă pe fetele care aşteaptă să se dezobişnuiască de acest "bad habit"? Este oare defectă? E o eroare apărută în sistemul ei, ca un fel de bug sau virus din calculatorul de acasă?

 

Sunt multe întrebări fără răspuns. Cert e că în unele cazuri, aşteptarea chiar merită efortul. Dar şi aceste cazuri sunt greu de recunoscut, mai ales dacă în timpul unei aşteptări mai lungi, fata din poveste s-a păcălit singură sau a fost înşelată. Sau i-a fost distrusă încrederea. Sau poate că ea a avut aşteptări prea mari de la un SO cu suflet prea mic. 

 

Iar dau peste acest cuvânt, sub diverse forme: "aşteaptă", "aşteptări". Mi-e greu să închei pentru că tot am senzaţia că nu am scris tot ce îmi doream iniţial. Însă poate concluzia este că există speranţă şi pentru fata care aşteaptă. Poate că iese soarele şi în Universul ei, iar aşteptarea fetei va lua sfârşit. Sau poate că nu se va termina niciodată, ci doar se va transforma în altceva. Dar asta este altă discuţie. 

 

Postare apărută inițial pe blogul meu de pe secțiunea de bloguri a site-ului feminis.ro.