Treceți la conținutul principal

29 de motive pentru care tatuajul este cel mai bun prieten

Mi-am făcut primul tatuaj când aveam 26 de ani. Nu a fost o decizie de moment, ci una atent documentată.  

Mi l-am dorit atât de tare și am fost atât de mândră de el încât, la un moment dat, le-am spus unor prieteni a fost mai dorit decât orice copil de pe lumea asta

Poate am exagerat cu această comparație, dar așa am simțit atunci. 

Iar astăzi, la doar câteva zile după ce am împlinit un an de când sunt mândra lui posesoare, mi-am dat seama este un bun prieten. (Ca o paranteză, poate ar trebui îmi fie rușine nu am realizat asta mai devreme). 

Tatuaj cu mesajul „You Are Here”
Tatuaj cu mesajul „You Are Here”
Tatuajul e un companion constant, care mi-a fost alături în ultimul an, fără ceară nimic în schimb, fără aștepte vreo răsplată din partea mea. Așa într-o dimineața, în timp ce aflam în tramvai, în drum spre serviciu, m-am gândit la acele motive pentru care tatuajul poate fi considerat cel mai bun prieten al unei femei - în general - și al meu - în particular: 
  1. Tatuajul nu te judecă
  2. Nu face pe lupul moralist. 
  3. Nu zice te sună și apoi uită te mai sune sau dea un semn de viață. El este un semn de viață
  4. Nu se plânge de nimic, niciodată
  5. Tatuajul știe cum arăt în cele mai vulnerabile și intime momente. 
  6. Tatuajul m-a văzut atât îmbrăcată, cât și dezbrăcată. Nu am secrete față de el. 
  7. El știe ce este durerea mai bine decât oricine și înțelege atunci când doare sufletul. 
  8. El nu își amână planurile pe care le face pentru a fi cu mine; el face parte din planurile mele. 
  9. Este lângă mine și la bine, și la greu. Și când am parte de sănătate, și când am parte de boală
  10. Nu minte niciodată
  11. Îmi spune unde aflu și ajută îmi găsesc direcția în viață
  12. La spital, la serviciu, acasă sau în oraș, el însoțește pretutindeni ca un câine credincios. 
  13. Nu m-a trădat niciodată și nici nu ar avea cum, pentru face parte din mine
  14. Nu se supară când dorm pe el și acaparez partea de corp pe care este realizat. 
  15. Nu îmi cere îl duc la mare ( stea la soare) tocmai pentru știe soarele nu îi face bine. 
  16. lasă îl asortez cum vreau eu, cu articolele de lenjerie intimă de culoare roșie sau neagră
  17. De fiecare dată când uit în oglindă, este mereu acolo, amintindu-mi va fi întotdeauna lângă mine, pe pielea mea.
  18. Nu ceartă pentru alegerile proaste pe care le fac. 
  19. Nu se supără atunci când îl neglijez sau când acord atenție mai multă unui bărbat
  20. În noaptea dintre ani suntem doar noi doi sub vâsc, dacă ne dorim asta
  21. Știe cum îmi redea încrederea în mine, chiar dacă nu folosește cuvinte - oricum, cuvintele ar fi de prisos.
  22. Nu se supără pe mine pentru îi bag blițul în "ochi" atunci când îi fac fotografii cu telefonul. 
  23. Este discret și nu îi place bârfa. Nu îmi divulgă secretele niciodată
  24. Tatuajul îmi cunoaște cele mai mari secrete: pe cine iubesc, pe cine urăsc, pentru cine plâng, pentru cine râd și lista poate continua
  25. Îmi îmbrățișează și îmi sărută în fiecare clipa pielea - chiar dacă relația noastră este strict "platonică". 
  26. Suntem mereu nedezlipiți. Și nu vrea dispară niciodată de pe pielea mea. 
  27. Nu este gelos atunci când aude vreau îmi mai fac un tatuaj în viitor. Eu știu nu s-ar supăra dacă i- face un "frățior". 
  28. Știe m-a durut atunci când a apărut în viața mea, dar de atunci nu mi-a mai pricinuit nicio durere, nicio suferință fizică
  29. Îmi vrea binele și știe cât de mult înseamnă pentru mine cuvintele pe care mi le-am tatuat: "You are here".  

Ca înțelegeți unde vreau ajung, zilele trecute m-a inspirat o postare a celor de la elitedaily.com, cu motive pentru care îți iubești PATUL mai mult decât îți iubești prietenii.  

Dacă te- îndemna faci un exercițiu de imaginație, ce "prieten" ți s-ar părea mai valoros, patul sau tatuajul?


Postare apărută inițial pe blogul meu de pe secțiunea de bloguri a site-ului feminis.ro.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă vacile ar scrie scenarii...

... M - aș mărita cu Johnny Depp!  Astăzi mi -am propus să împac ș i capra (cei de la Protecția Animalelor pot sta liniștiți , deoarece nu voi omorî capra vecinului), și varza (pe care nu am de gând să o culeg dacă NU este modificată genetic - glumesc, desigur).   Adică mi -am pus în minte trei lucruri: 1) să scriu un scenariu de Oscar - pentru că tot îmi plac filmele de la Hollywood și nu numai, 2) să abordez pe alocuri - cât să nu deranjeze - subiectul Johnny Depp "mon amour" și 3) să presar pe ici pe colo câteva replici (zic eu) spumoase despre relațiile dintre oamenii buni cu suflet bun și care au sau nu au curaj să spună ce au pe suflet .  Când avem prea multe „scenarii” în cap, este bine să le așternem pe hârtie   Mărturiseam în urmă cu fix 7 luni cum iubesc eu și mă comparam cu o vacă . Prietenele și cunoștințele mele de sex feminin s-au amuzat, au râs copios, ba chiar au comentat la postarea mea. Și da , mi -am făcut singu

Ken, păpușa masculină: calități și defecte

M-am gândit să scriu acum ceva timp despre lecțiile de viață pe care le-am învățat de la nepoțeii mei, trei la număr. De șapte ani sunt mătușă cu normă întreagă (recunosc, uneori este normă "întreagă", alteori este doar part-time). Dar lăsând gluma la o parte, cei mici reprezintă pentru mine o sursă bogată de lecții de viață, deși vârstele lor, însumate, nu fac cât vârsta mea de acum. Una dintre cele mai importante lecții vine chiar de la nepoțica mea cea mare, de 7 ani și 3 luni. De ziua ei de naștere și-a dorit și a primit o păpușă-băiat, pe care a botezat-o Ken. Toată lumea știe cine este Ken, e iubitul păpușii Barbie, șaten, tras ca prin inel. Păpușa Ken, partenerul lui Barbie. Sursă imagine: Pixabay Dar Ken (cel pe care l-a primit nepoata mea) este din "noua generație" de păpuși masculine: are o tunsoare la modă, blugi skinny, pătrățele pe abdomen, o cămașă slim fit și sprâncene perfect pensate. Ce mai, e un păpușel ideal! Micuța mea nepoată al cărei

Frica este o superputere! Tu o ai?

Da, și eu sunt supererou, doar că nu am o mască și nu am o capă sub care să îmi ascund adevărată identitate. Dar am această superputere și nu îmi este rușine să recunosc. Așa cum am văzut de atâtea ori în filmele americane care redau ce se întâmplă la întâlnirile de la "Alcoolicii Anonimi", mă ridic azi în picioare și spun cu voce tare "Numele meu este Florentina și îmi este frică!".  Frica de pisica neagră Acum câteva luni publicam pe blog un articol legat de unul dintre serialele mele preferate, Doctor Who, și îndemnam cititoarele să meargă la doctor atunci când viața le oferă telenovele. Același serial SF produs de BBC mi-a oferit recent o altă lecție, cu măiestrie creată de scenaristul Steven Moffat: "frica este o superputere". Ca să citez câteva rânduri din episodul "Listen" din cel mai nou sezon, îți voi traduce cu aproximație replicile care te vor pune probabil pe gânduri:  "Știu că ți-e frică, dar este în ordine să te temi, pen