Ieri eram doar un Grinch

... Sau cum arată viața după Revelion

Dacă ai văzut filmul "Transcendence: Viață după moarte", cu siguranță motto-ul de pe afișul de promovare îți sună cunoscut: "Ieri era doar un om". 

Târgul de Crăciun la care a ajuns în vizită Grinch-ul

Însă dacă nu ai văzut pelicula cu Johnny Depp în rolul doctorului Will Caster, nu-i nimic (a se citi "nu ai pierdut nimic"). Așa că dă-mi voie să îți explic de ce o persoană care era și se considera Grinch până mai ieri s-a schimbat la trecerea dintre ani, odată cu primele secunde din 2015.

Persoanele dragi și apropiații știu că, de câțiva ani, nu sunt tocmai fanul numărul 1 al Sărbătorilor de iarnă. Iar personajul cu care mă identific și pe care îl ador de ceva timp este însuși Grinch-ul, cel care urăște Crăciunul și care vrea să fure această sărbătoare. Dar cred că nu mai este nevoie să explic CINE este Grinch-ul. Ci mai degrabă aș vrea să clarific DE CE unii dintre noi (printre care și subsemnata) se simt în anumite perioade ale anului sau în majoritatea anului de parcă ar fi niște "Grinci".

De la un anumit eveniment care s-a petrecut în viața mea, am devenit imună la lucruri siropoase, am devenit un fel de hater, simțeam că nu mă mai surprinde nimic și nu mai credeam în nimic; eram un fel de Gică Contra, cum se spune în popor. Credeam că asta mă ajută, că e un fel de sistem de auto-apărare și - culmea - credeam că rețeta funcționează.

Dar uneori apar lucruri în viața noastră care pot demonta până și cea mai bună strategie a unui Grinch. Fie că este vorba de inocența unui copil care abia așteaptă să vadă ce i-a adus Moș Crăciun (căruia eu îiofeream mită în urmă cu câteva săptămâni), fie că ești martor la reuniuni și mese în familie care, chiar dacă nu decurg la fel ca în filme, îți dau un sentiment de împlinire, fie că dansezi de mama focului cu cei mai buni prieteni în noaptea dintre ani, ei bine, concluzia este una singură: nici cel mai înfocat Grinch nu poate rezista în fața unor "tentații" de acest fel.

Și iată cum eu, care până mai ieri eram doar un Grinch (ca să citez un înțelept), mă trezesc că fac fotografii în ziua de Crăciun lângă bradul împodobit și 100% natural al rudelor mele pe care nu le văd atât de des pe cât mi-aș dori; mă trezesc că dau un telefon și îmi invit cea mai bună prietenă ca să mă ajute să împodobesc un brăduț artificial în palatul meu de Grinch; mă văd cum iau tableta de ultimă generație și încep să ascult printr-o aplicație absolut genială cele mai bune colinde de Crăciun în limba engleză; mă văd cum dau buzna în mall, înarmată cu o listă, ca să cumpăr cadouri pentru cei dragi și cum merg la târguri de Crăciun pentru a-mi îndeplini rolul de Secret Santa la birou; mă văd făcând fapte bune pentru cei dragi, rude, apropiați, nepoței.

În orice caz, după Sărbătorile de iarnă care tocmai s-au încheiat și după noaptea dintre ani mi-am dat seama că în 2014 m-am schimbat mai mult decât aș fi fost dispusă să accept. Da, pozez în Grinch, hater și Gică Contra, dar sunt evenimente și lucruri mult mai puternice care mă fac să îmi schimb percepția și modul de a gândi (bine, nu este o regulă general valabilă).

Dar nu mi-a fost ușor să recunosc că m-am transformat, întocmai ca personajul interpretat de Johnny Depp. Chiar dacă nu mi-am uploadat conștiința într-un mega-computer, cel puțin am învățat mai multe despre mine ca om.

Acum răspunde-mi cinstit la o întrebare: "Tu ce erai ieri?" 

Postare apărută inițial pe blogul meu de pe secțiunea de bloguri a site-ului feminis.ro.