Când iubești ca o... vacă Treceți la conținutul principal

Cea mai recentă postare

Nu-mi place coliva

Praf pe uliță. Papucii mi se afundă în colb. E cald, e vară. Mamaia mă așteaptă în curte, pe patul de afară. Mă așez lângă ea, pe salteaua umplută cu paie. E tare. Vântul adie printre frunzele dudului, știu că mamaia a venit de la ai lu ’ Țânțaru, scoate din buzunarul șorțului de bucătărie câteva ciocolățele dreptunghiulare, ambalate individual. Întind palma și le primesc. Desfac prima ciocolățică, mi se topește pe limbă.  Unchiul Aurel iese pe prispă, îl gonește cu un zât! scurt pe motanul Vasile, cel tăiat pe burtă, pentru c-a fost prins într-un laț de un vecin. Dacă mai țin multă vreme ciocolatele în palmă, o să se topească. Sunt dulci, au gust de vacanță de vară și de rest dat de la magazin de tanti Carolina, nevasta lu ’ Țânțaru, patronul. Îmi simt cerul gurii plin de dulceață, iar mamaie mă răsfață, mă lasă chiar să-l mângâi pe motanul Vasile.  După o vreme, ea intră-n tindă și se întoarce cu încă două ciocolățele, le-a luat de pe coliva de pe masă, au același gust, șt...

Când iubești ca o... vacă

Recunosc, întrebarea „Tu cum iubești?” mi-a atras prima dată atenția când mă aflam pe peron în stația Eroilor, așteptând metroul. Nu știam ce reprezintă, dacă e o reclamă, e o campanie sau altă născocire a celor care lucrează în marketing.

Nu pot să spun că m-a sâcâit săptămâni în șir sau că nu am mai dormit noaptea din cauza acestei întrebări, dar ceva s-a produs acolo în mintea mea, beculețul s-a aprins și a rămas aprins.

Agenda cu pisici
Agenda cu pisici, numai bună de așternut gândurile
Câteva săptămâni mai târziu, când am remarcat că autocolantele nu mai erau în stația de metrou unde mi-au atras atenția prima dată, am încercat să găsesc un posibil răspuns (nu, nu în funcție de zodie). Cum iubesc? Răspunsul a venit rapid, fără să stau prea mult pe gânduri: ca o vacă! Când le-am spus asta colegelor mele din redacție, am râs cu lacrimi, amuzându-ne de conexiunea atât de absurdă pe care a făcut-o creierul meu (care, se pare, are mai mult umor decât mine). Nu spun „ca o vacă” în sensul negativ, nu vă grăbiți să judecați vaca.

Vaca este un animal inteligent, rumegă totul foarte bine, pe îndelete, nu se grăbește. De câte ori ați văzut o vacă alergând? Sau o vacă ce se grăbește să ajungă... Unde? La o pășune mai bună? La un grup de văcuțe vesele? Nu știu, nu mi se pare că ar fi un animal care să se arunce cu capul înainte, aventuros.

Și cum de am ajuns să iubesc „ca o vacă”? Ei, bine, îmi place să despic firul în patru, îmi place să analizez, să rumeg informațiile și să le întorc pe toate fețele posibile și imposibile. Sunt critică, analizez, îmi place să găsesc înțelesuri ascunse, să le descopăr pe îndelete, așa cum îmi place mie.

Sunt un bun ascultător și fac ochii mari de curiozitate atunci când sunt fascinată de persoana din fața mea - un El - și încerc să cunosc cât mai multe lucruri, să analizez, să „descos”, să pun sub microscop ce mi s-a spus, ce nu mi s-a spus, ce am observat sau nu am observat. Cred că nu sunt singura femeie care face asta - nu doar de dragul unui El.

Iar acum, firesc, vine în minte o altă întrebare: ce alte tipologii de iubire ar putea să existe acolo, în lumea largă? Ce răspunsuri posibile aș putea să mai găsesc la întrebarea „Tu cum iubești?”. Raportându-mă la lumea animalelor, a necuvântătoarelor, aș putea oare să găsesc alte răspunsuri, spre amuzamentul cititoarelor blogului meu?

Cum mai iubesc oamenii în zilele noastre?

Spune-mi, tu cu ce animal ți-ai compara iubirea modul de a iubi?

Postare apărută inițial pe blogul meu de pe secțiunea de bloguri a site-ului feminis.ro.

Comentarii

Postări populare