Exercițiu de scriere creativă cu limită de cuvinte

 Pentru acest exercițiu am avut o limită de 200 de cuvinte.

 

 

Fotografie din aprilie 2018, de când am vizitat Viena. 

Și ce frumos adunam eu borcanele de sticlă într-o sacoșă de rafie cu care trebuia să merg la mormântul tău, tată, dar tu mi-ai zis dă-i-le lui maică-ta, că ea știe ce să facă cu ele. Apoi am stat cu tine la masă, cu un pahar cu vin roșu în față, și mi-ai povestit cum l-ai visat pe Dumnezeu, cum ai vorbit cu el și cum i-ai recunoscut barba lungă și deasă. Apoi mi-am amintit că tu chiar ai povestit visul ăsta la un moment dat, când eram copil și când nu înțelegeam prea bine ce este Dumnezeu.

Am luat sacoșa cu borcane și am pus-o în portbagaj, iar tu m-ai întrebat dacă mi-am luat tot ce-mi trebuie, așa cum o făceai de obicei, când plecam duminica la București, numai că acum nu verificai dacă mi-am luat cheile, portofelul și buletinul.

— Ți-ai luat stiloul? Dar agenda? Ia vezi, inspirația ai băgat-o în bagaj? Calendarul e cu tine? La cât ai cursul duminică?

Știai atâte de multe despre mine și mă ghidai, că parcă îmi venea să-ți sărut mâna, așa cum sărută credincioșii mâna Papei de la Roma. Aș vrea să cunosc măcar un sfert din lucrurile pe care le știe Papa, să pot scrie o carte uriașă și să ți-o dedic ție, tată. Să capăt experiență și înțelepciune și să mă uit la nori, ca atunci când eram copil și mă dădeam în leagănul vecinilor, cu ochii la cer, încercând să zăresc barba albă și deasă a lui Dumnezeu. Tare aș fi vrut să-mi amintesc mai multe despre visul tău și dialogul pe care l-ai avut cu El.

* Recunosc, am depășit limita cu 68 de cuvinte 😊 

Recomand să citiți și: Aprinde-mi lumina în beci!