Povestea este simplă: o fată care îl căuta pe Johnny Depp [un fel de prinţ în viziunea ei] a ajuns să găsească ceea ce îşi dorea: o relaţie, un zid dărâmat, un arhitect nou alături de care să construiască noi experienţe şi o răţuşcă ce avea un nume pe care, până mai ieri, nu avea curaj să îl pronunţe.
Pe data de 17 noiembrie se împlinesc 10 luni de când studiez arhitectura relaţiilor alături de M. Scriam într-o postare de pe blog de acum câteva luni (Instigare la cărămizi) cum acest om nou din viaţa mea a început să dărâme, unul câte unul, nişte ziduri solide şi cum am găsit în el un "arhitect".
Ştiu, sună un pic SF toată treaba. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când pronunţ, aud sau scriu cuvântul "arhitect", mă gândesc la conceptul prezentat în filmul "Inception". Doar că acum scriu despre un alt fel de arhitect, unul de care până de curând mă temeam: arhitectul care m-a ajutat să cresc o răţuşcă de la zero.
Prietenii şi apropiaţii mei ştiu că îmi era chiar teamă să rostesc cuvântul "relaţie" după vara anului 2013. Aşa că am găsit, cu ajutorul arhitectului meu, un înlocuitor perfect pentru "relaţie" - şi anume "răţuşcă".
Dar iată că acum au trecut deja 10 luni de când studiez alături de arhitectul meu drag tainele ce stau la baza creşterii unei răţuşte. Nu a fost uşor, recunosc. Nu suntem perfecţi şi nici nu pretindem asta. Nici răţuşca noastră nu-i perfectă, dar e frumoasă şi e inocentă.
La fel ca o răţuşcă adevărată, şi relaţia are nevoie de hrana corespunzătoare pentru a creşte mare, pentru a evolua şi pentru a se transforma în ceva măreţ, are nevoie de dragoste, de soare şi zile senine. Are nevoie de părinţi iubitori care să o protejeze de prădători şi care să o înveţe să înoate pe un iaz adânc, plin de sentimente [uneori] contradictorii.
Însă chiar dacă la prima vedere pare uşor, răţuştele nu sunt uşor de crescut, mai ales când unii dintre noi au în spate un bagaj emoţional. Chiar şi aşa, pot spune că am învăţat ceva din copilăria pe care am petrecut-o la ţară, şi anume am învăţat care este dieta bobocilor de raţă în primele săptămâni de viaţă.
Aşa că încerc să aplic alături de arhitectul meu aceleaşi principii alimentare şi încerc să îmi hrănesc şi să îmi întăresc relaţia [a se citi răţuşca]. Şi chiar dacă în loc de ou fiert tare, urzici fierte şi mălai (dieta pentru bobocii de raţă) eu folosesc cuvinte, metafore şi comparaţii, ba chiar îmi fac tot felul de scenarii [mă ştiţi doar, "Dacă vacile ar scriescenarii, m-aş mărita cu Johnny Depp"], iată că încerc pe cât posibil să învăţ răţuşca mea să înoate şi să se menţină pe linia de plutire, vreau să o ajut să fie energică, plină de viaţă şi veselă.
Nimeni nu a spus că este simplu să creşti o răţuşcă de la zero, dar pot concluziona că - dacă ar fi să dau un examen la finalul primului an universitar de "arhitectură a relaţiilor" aplicată pe răţuşte - m-aş descurca destul de bine şi sunt sigură că aş promova cu o notă destul de bună în următorul an de relaţie.
În definitiv, am dovedit că pot creşte de la zero o răţuşcă - alături de un arhitect bun.
Postare apărută inițial pe blogul
meu de pe secțiunea de bloguri a site-ului feminis.ro.
Comentarii
Trimiteți un comentariu