Treceți la conținutul principal

Am scris o carte

Mi-am propus la începutul acestui an, prin ianuarie sau februarie, chiar înainte să vină pandemia peste noi, să scriu o carte pentru nepoțelul meu, Vlad. Ideea este că nu a fost o carte scrisă în totalitate de mine, deci nu îmi asum eu toate meritele pentru ea și pentru rezultatul final. 

Însă pentru mine a fost mai degrabă o dorință de natură emoțională, să strâng în paginile unui mic volum câteva povestiri despre tata și despre una dintre bunicuțele lui Vlad, pentru că amândoi au trecut în neființă. Din păcate, micul Vlad, acum în vârstă de opt luni, nu i-a cunoscut. 

Paginile cărții personalizate My Very Special Book
Primul interviu realizat cu tata
 

Am început prin a căuta pe internet unde aș putea comanda o astfel de carte personalizată, pentru că îmi doream ca textele să fie adunate, editate și corectate de mine. Nu voiam să merg pe niște tipare predefinite de texte, așa că i-am găsit pe cei de la myveryspecialbook.com. M-am uitat și pe pagina lor de Facebook la comentarii și la review-uri și mi-a plăcut ceea ce am citit, așa că m-am pus pe fapte.

Partea care a durat cel mai mult a fost etapa în care le-am dat temă rudelor mele, să scrie despre bunicul și bunica lui Vlad: i-am rugat să scrie despre o întâmplare amuzantă care să aibă legătură fie cu tatăl meu, fie cu bunica lui Vlad din partea mamei micuțului nostru nepot. Apoi am adunat toate aceste povestiri, am căutat fotografii cu cei doi bunici și am început să le aranjez în aplicația de la My Very Special Book - cărți personalizate. 

Nu am lucrat săptămânal la cartea pentru nepoțelul meu, însă treptat a început să prindă contur. La final, a avut peste 50 de pagini, cu mult text și cu multe fotografii cu cei dragi. Textele scrise de cei din familie m-au impresionat dincolo de cuvinte și, bineînțeles, am adăugat și un text scris de mine, ca exercițiu dat de Andra Samson, unul dintre lectorii de la Fundația Calea Victoriei. 

Paginile cărții personalizate comandate pe My Very Special Book
Cuvinte scrise de sora mea

Cu ocazia acestei colecții de povestiri, mi-am amintit și de un interviu făcut ca exercițiu cu tata, când eram în facultate. Pun aici un link pentru aceia dintre voi care doresc să îl citească. Astăzi prețuiesc chiar mai mult acest interviu. Nu mi-aș fi imaginat atunci când învățam primii pași despre ce înseamnă să realizezi un interviu cât de importante vor deveni, peste ani, vorbele pe care le-a rostit tata atunci și cât de mult m-a impresionat modul în care glasul lui suna pe reportofon, în timp ce își amintea despre anii în care dărea filme la căminul cultural din Naipu.

Cam atât am avut de spus despre modul în care am scris prima mea carte, care este de fapt o colecție de povestiri despre oameni dragi nouă. 

Carte personalizată despre tata comandată pe My Very Special Book
Amintire despre tata, prin două lentile.
 

Comentarii