Miez de nucă pe o masă.
Miez de nucă rămas între măselele mici
ale fetiței de 6 ani.
Dormitorul bunicii și o copaie cu cocă din care mâinile
fetiței vor forma cercuri pe care bunica le numea mucenici. Aroma de rom –
esență de rom – cuprinde bucătăria, dar mai e ceva ce-i rămâne pe vârful
limbii. Un gust tern, de biscuiți tari ca piatra, de fapt, biscuiți dietetici
care nu au niciun gust. Insipizi. La fel ca viața fetiței devenită femeie până în
ziua când l-a cunoscut pe el. Și esența de rom a căpătat tărie, esența fetiței
a devenit coaja tare a unei nuci ce ascunde în ea miezul delicat ce-i amintește
de copilărie. De supa cu mucenici făcută în casă. Moale ca acea cocă pe care
degețelele ei o mânuiau pentru a crea nu opturi – cum aflase mai târziu că
arătau mucenicii – ci niște covrigi mici, cerculețe din aluat lăsate în
dormitorul bunicii să se usuce lângă sobă. Apoi puse de bunică în oala cu zeamă
în care punea zahăr, nucă mărunțită și esență de rom și, chiar dacă știe că asta
e un clișeu, azi e sigură că bunica ei punea și multă dragoste în mucenici. O dragoste
transmisă peste generații, nu prin vorbe, ci prin gust, prin faptul că o învăța
pe nepoată că poate ieși ceva cu adevărat frumos din mâinile ei mici, de pui de
om care nu a învățat încă gustul amar al bolilor de om mare, al bolilor care
îți interzic să mănânci zahăr, eclere cu nes și înghețată, al anxietăților de
separare.
Și uite că trec niște ani și vălul uitării se așterne pe coaja de
nucă, dar miezul din interior nu uită că fetei îi place salamul de biscuiți și
prăjitura numită „cartof”, iar fetița care nu știa că mucenicii arată ca niște
opturi sau ca semnul infinitului a învățat că dacă face o mâncare de la zero,
cu mâinile ei, asta o va ajuta să rămână pe linia de plutire, să facă față
provocărilor vieții, pentru că a auzit și ea că dragostea trece prin stomac și
tocmai de asta a învățat să gătească pentru el, pentru M., pentru că doar el
știe să vadă dincolo de coaja / de carapacea ei de nucă și să vadă din ce este
făcut miezul ei miezos, nucleul ei ca o înghețată ce ți se topește alunecând
printre degete, alunecând pe-un cornet așa, să își spună singură o poveste pe-o
șa...
Imagine de Светлана de la Pixabay
Comentarii
Trimiteți un comentariu